A trecut iarna.
De la o zi la alta primăvară își face din ce în ce mai simțită prezența și iată-ne dincolo de echinocțiul de primăvară bucurându-ne de cele câteva zile cu vreme caldă de afară, oarecum atipice pentru această perioadă a anului!
De la o zi la alta primăvară își face din ce în ce mai simțită prezența și iată-ne dincolo de echinocțiul de primăvară bucurându-ne de cele câteva zile cu vreme caldă de afară, oarecum atipice pentru această perioadă a anului!
Tocmai de aceea, ieri, undeva în jurul prânzului, după o prealabilă convorbire telefonică cu prietenul Fane am pornit spre locația unde în toamna trecută am avut atâtea satisfacții: Bega Veche.
Peste tot urme ale renașterii naturii: pomi înverziți și chiar înfloriți.
Ajunși la fața locului ne-am despărțit. Personal, ținând cont de cercurile mari de la suprafața apei, am optat pentru pescuitul cu muscă uscată în timp ce Fane a plecat în căutarea "dințoaselor" cu lanseta de spinning.
Apa foarte limpede, scăzută, dar având o viteză de curgere cam mare comparativ cu alte dăți.
La capăt de leader un gândăcel din foam mărimea #16. Câteva lansări de acomodare și primul pește al anului: o roșioară! 😀
Cercuri mari de la suprafața apei trădau prezența peștilor dar aceștia s-au lăsat cu greu păcăliți.
În plus, de fiecare dată când porneau rafale de vânt aceștia dispăreau fără urmă făcând zadarnice eforturile mele.
Dar ce mai contează! Sunt pe malul apei, e cald, e bine, mă bucur de natura înconjurătoare și de liniște.
Bonus: în momentele de acalmie, pe întinsură, se puteau vedea bancuri de pești de dimensiuni apreciabile, dar pe care nu i-am putut identifica ca specie!
În cele trei ore jumătate de pescuit am reușit să păcălesc câteva roșioare, dar am avut și câteva ratări de zile mari!
Ne-am întors bucuroși și parcă ceva mai bronzați!
Apa foarte limpede, scăzută, dar având o viteză de curgere cam mare comparativ cu alte dăți.
La capăt de leader un gândăcel din foam mărimea #16. Câteva lansări de acomodare și primul pește al anului: o roșioară! 😀
Cercuri mari de la suprafața apei trădau prezența peștilor dar aceștia s-au lăsat cu greu păcăliți.
În plus, de fiecare dată când porneau rafale de vânt aceștia dispăreau fără urmă făcând zadarnice eforturile mele.
Dar ce mai contează! Sunt pe malul apei, e cald, e bine, mă bucur de natura înconjurătoare și de liniște.
Bonus: în momentele de acalmie, pe întinsură, se puteau vedea bancuri de pești de dimensiuni apreciabile, dar pe care nu i-am putut identifica ca specie!
În cele trei ore jumătate de pescuit am reușit să păcălesc câteva roșioare, dar am avut și câteva ratări de zile mari!
Ne-am întors bucuroși și parcă ceva mai bronzați!
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu