Confirmarea

Acum cinci ani exploram fără succes unul dintre râurile tinereții mele. 

Zilele trecute mi-au trecut pe la ureche niște zvonuri cum că s-a prins păstrăv acolo.

Așa că mi-am zis că n-ar strica o vizită de control, mai ales că se împlinesc douăzeci și cinci de ani de când împreună cu Nea Ion pășeam pentru prima oară pe malurile acelui râu. N-aveam nimic de pierdut!
Ajuns pe valea râului aveam să am surpriza unor ample lucrări de refacere a drumului forestier. Drumul a fost lățit și nivelat, podețele reparate. Pe unele porțiuni se lucra de zor, iar basculante grele au urcat și coborât pe timpul zilei, făcând vegetația din jur să pară brumată din pricina prafului depus.
Per ansamblu semn deloc bun! Poate din punct de vedere economic da, dar din punct de vedere ecologic ba!

De această dată nu m-am mai grăbit să intru pe apă și am găsit relativ ușor unul dintre vechile repere.

Apa scăzută și limpede, dar acest lucru nu m-a descurajat.

Intrat pe apă m-au cam năpădit amintirile dar fără a deveni patetic. Un lucru e cert: timpul trece implacabil!

Am insistat peste tot acolo unde credeam că pot fi păstrăvi tocmai în ideea de a păcăli unul și a demonstra că mai sunt în acest râu.

Și spre marea mea surpriză s-a adeverit că râul încă ține păstrăvi! Și chiar mărișori!

Dacă ar fi să fac un bilanț: câți am prins tot atâția am și ratat!

Lipsa minciogului? doar pentru că pur și simplu n-am crezut că voi prinde ceva... devine fetiș!

Bucuros, pe drumul de întoarcere, mi-am propus să revin... sper că nu după alți cinci ani!

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!

"Challenged Mayfly" și păstrăvii

Fără a fi ceva premeditat s-a nimerit ca exact la un an de la prima ieșire pe acest râu să mă reîntorc. O coincidență și nimic mai mult, cu atât mai mai mult cu cât vizitasem râul și-n iunie!

Aceeași scurtă repriză de off-road ce avea să scoată în evidență că drumul forestier s-a cam deteriorat, dar și că o dată cu înaintarea în vârstă a crescut nivelul instinctului de conservare.

Apa mult scăzută și limpede. O încântare.

Indecis cu ce muscă să-mi încerc norocul apelez la mai noul model Challenged Mayfly - un emerger uscat.

În primă fază, păstrăvii s-au dovedit ușor apatici făcându-mă să mă întreb dacă alegerea făcută a fost cea bună. Dar o dată cu înaintarea în amonte lucrurile s-au schimbat: păstrăvii au devenit cooperanți, arătându-se interesați de emergerul uscat. 

Și au fost destui! Unii au ajuns în fața aparatului foto, pe alții i-am ratat...Alții mult prea mici au avut parte de o eliberare rapidă.

În plus, parcă, numărul celor ceva mai "răsăriți" a fost mai mare în comparație cu anul trecut.

După amiază, la întoarcerea pe jos spre motocicletă, misterul urmelor cizmelor din cauciuc imprimate în malul râului avea să se dezlege: aparțineau unui cuplu simpatic de pescari (o doamnă și un domn), trecut bine de jumătatea vieții dar care deborda de poftă de viață, cu care m-am intersectat și cu care am schimbat impresii despre muscărit minute bune.

Dacă ajung să citească aceste rânduri sper să nu se supere că i-am menționat în această postare, dar la modul sincer mi-aș dori să fiu ca dumnealor peste un număr de ani.
Punând la socoteală natura înconjurătoare, vremea deosebit de favorabilă și apetitul peștilor pot spune cu mâna pe inimă c-am avut parte de o ieșire reușită.

Dar în locul cuvintelor să lăsăm să "vorbească" imaginile!

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!

Sunday afternoon chubs sau Clenii de duminică după-amiază

Pe nepregătite, ieri la ora prânzului, mi-a venit ideea de a face o ieșire rapidă pe unul dintre râurile tinereții mele pentru a mai vedea cum mai stă situația și pentru a pescui în porțiunea inferioară, acolo unde clenii fac legea.
De la drumul principal o scurtă repriză off-road și iată-mă la fața locului.

Cu nerăbdare, mi-am pregătit lanseta, plasând la capăt de leader un gândac din foam și pe apă!

Apă destul de mare și de limpede. Numai bună!

Nici clenii nu s-au lăsat prea mult invitați și ciupituri ale puieților au apărut de la primele lansări. De altfel, pe întreaga partidă de pescuit, ei nu și-au pierdut interesul pentru gândacul din foam dar peștii vizați au fost cei de peste 15-20 cm.

După câteva tatonări și ceva tăuri amonte rezultatele au început să apară.

Cleni ceva mai "răsăriți", demni de o fotografie, și-au făcut apariția dându-mi satisfacția unei după-amiezi reușite în natură, umbrită doar de faptul că din comoditate n-am luat minciogul...

La un moment dat am pierdut numărul capturilor, oricum acesta fiind un aspect fără importanță.
Totul a culminat la finalul partidei de muscărit când am reușit să păcălesc un exemplar în jurul a 30 cm. Ce mi-aș fi putut dori mai mult!? 

Timpul a trecut pe nesimțite, soarele trecând dincolo de culmi și amintindu-mi că mai am de făcut și un drum de întoarcere.

Stropi de ploaie m-au grăbit către calul de fier alb-albastru, dar fără a se transforma într-o veritabilă ploaie.

Pe scurt, acesta a fost filmul unei după-amiezi de duminică reușite atunci când ai ca pasiune muscăritul.   

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!