După "dezmățul" de pe Gradac - Serbia, m-am întors la realitatea dură a râurilor noastre!
Așa că, din nou pe același râu care în ultimii ani mi-a dat atâtea și atâtea satisfacții.
Un râu pe care l-am găsit având nivelul mult mai mic decât la ultima vizită, dar cu apa limpede în pofida ploilor din zilele precedente.
Înapoi printre lumini și umbre! Înapoi pe sub tunelul de vegetație!
Am pornit cu o oarecare reținere dar aceasta a dispărut o dată cu primele capturi.
Vântul și ploile au adus în albia
râului o grămadă de crengi și crenguțe, fie la suprafață, fie imerse
îngreunînd uneori pescuitul și ducându-mă la vorba poetului național:
"..., râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,..."
Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,..."
Păstrăvii s-au dovedit "cooperanți", ba mai mult, au răspuns pozitiv la toate modelele de muște prezentate.
De ce spun asta? Deoarece, datorită vegetației dense și mult aplecată peste râu am reușit să pierd trei muște, motiv numai bun de a mai încerca și alte modele decât "clasicul" de acum emerger. Am avut la capăt de leader o imitație de may fly, dar și o imitație de caddis. Ambele s-au dovedit de succes!
Probabil că, vă gândiți ce legătură are titlul cu cele relatate?
Ei bine, chiar dacă numărul păstrăvilor a trecut de duzină la care se adaugă ratările "de rigoare", mărimea lor n-a fost mai mare de o palmă! Lincența "pălmași" nu-mi aparține ci am împrumutat-o de la amicul Claudiu, la care am auzit-o prima oară.
Cronologic lucrurile au cam stat așa:
