Ieșirea contează! (3)

Nu am ținut cont de data din calendar și nici de canicula pronunțată atunci când am pornit având ca destinație un râu "faimos" din tinerețea mea.

Mai mult din curiozitate, fiindcă știam că dincolo de luna iunie șansele unei partide reușite sunt scăzute.

După 10 km de soft-enduro pe drumul forestier, mi-am lăsat calul alb-albastru să se odihnească și am început partida de pescuit în căutarea păstrăvului.

Apa mică și limpede. "Leneșă"!

Despre partida în sine prea multe n-ar fi de spus! Toate eforturile mele au fost zadarnice, chiar dacă am schimbat mai multe modele de muște uscate!

În afară de două "pupături", absolut nimic!

Mai toate locațiile unde altădată, chiar dacă nu aveam captură, vedeam pești, acum erau goale, pustii...

Am rămas cu câteva fotografii și aducerea aminte a vremurilor de odinioară...

10 km de soft-enduro, drumul de întoarcere și o altă partidă a luat sfârșit... Una ratată!

 

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși! 

 

 

"Pălmașii"

După "dezmățul" de pe Gradac - Serbia, m-am întors la realitatea dură a râurilor noastre!

Așa că, din nou pe același râu care în ultimii ani mi-a dat atâtea și atâtea satisfacții.

Un râu pe care l-am găsit având nivelul mult mai mic decât la ultima vizită, dar cu apa limpede în pofida ploilor din zilele precedente.

Înapoi printre lumini și umbre! Înapoi pe sub tunelul de vegetație! 

Am pornit cu o oarecare reținere dar aceasta a dispărut o dată cu primele capturi.

Vântul și ploile au adus în albia râului o grămadă de crengi și crenguțe, fie la suprafață, fie imerse îngreunînd uneori pescuitul și ducându-mă la vorba poetului național:

"..., râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,..."

Păstrăvii s-au dovedit "cooperanți", ba mai mult, au răspuns pozitiv la toate modelele de muște prezentate.

De ce spun asta? Deoarece, datorită vegetației dense și mult aplecată peste râu am reușit să pierd trei muște, motiv numai bun de a mai încerca și alte modele decât "clasicul" de acum emerger. Am avut la capăt de leader o imitație de may fly, dar și o imitație de caddis. Ambele s-au dovedit de succes!

Probabil că, vă gândiți ce legătură are titlul cu cele relatate? 

Ei bine, chiar dacă numărul păstrăvilor a trecut de duzină la care se adaugă ratările "de rigoare", mărimea lor n-a fost mai mare de o palmă! Lincența "pălmași" nu-mi aparține ci am împrumutat-o  de la amicul Claudiu, la care am auzit-o prima oară.

Cronologic lucrurile au cam stat așa: 

Varianta video aici! (click)

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși! 

 

 

"Made in Serbia" (IV)

27 iunie 2026: Epilog

După ce în prealabil mi-am făcut bagajul în vederea plecării, răcoarea dimineții m-a găsit pe platoul din fața cabanei, în șezlong, ascultând cântul diverselor păsărele. 

Ușor, ușor soarele își făcea apariția și o dată cu el ...pescarii! E week-end!

Reflecții și  trăiri amestecate! 

De la bucuria împlinirii unui vis, la tristețea despărțirii de aceste locuri și de acești oameni minunați!

Hvala lepo Sașa, hvala lepo Bilja!

Hvala lepo reci Gradac!

Înainte de "îmbarcare", o ultimă plimbare și o fotografie colectivă, din păcate fără Claudiu...

Acelaș drum dificil până la parcarea din fața mănăstirii Lelici și apoi... rămas bun!

Rămas bun Gradac, rămas bun Sașa! 

Kraj!

S-a sfârșit un vis devenit realitate!

Drumul de întoarcere, fără peripeții, avea să ne aducă în orașul de baștină dar atât de departe de Gradac și de minunații săi locuitori...  

Retoric: Oare de ce nu se poate așa-ceva și în România?

Post-retoric: Oare mai există "viață" după Gradac? 

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!