A trecut ceva timp de la ultima mea ieșire la păstrăv...Motive de tot felul m-au ținut departe de apele de munte, iar între timp am mai îmbătrânit cu un an...
Mi-am zis că e timpul unei vizite pe râul pe care n-am mai fost de acum trei ani. Nu știam la ce să mă aștept, mai ales că auzisem că, pe lângă faptul că este intens braconat a mai avut parte și de o viitură devastatoare...
Plecat la drum dis-de-dimineață aveam să înfrunt coșava rece, astfel că o dată ajuns la destinație eram înghețat de-a binelea.
Surpriză! Cu toate ploile abundente căzute în acest an, debitul râului era la fel de scăzut ca în 2012 pe când scriam Secetă mare.
M-am resemnat și am trecut la pescuit convins fiind că pe o astfel de apă mică și extrem de limpede, orice păstrăv va fi o binecuvântare.
Am intrat în atmosfera de basm a râului, uitând de grijile cotidiene. Peste tot lumini și umbre. După nici cincizeci de metri parcurși, la nici zece metri de mine, au traversat râul în grabă mare un cârd de trei căprioare!
Foarte active la musca uscată, care fie vorba între noi a fost, cum altfel, un brown wulff, niște albituri specifice râului. Una fotografiată, după care a urmat ratarea unui păstrăv! Deci mai există!
Ceva mai amonte minunea devine realitate: un micuț păstrăv poposește în fața aparatului foto!
Din nou lumini și umbre! Și chiar alte ratări...
Un alt micuț a poposit în minciog și în fața aparatului foto, după care a urmat ratarea partidei și alte lumini și umbre...
Ajuns la intrarea într-o zonă unde râul sapă niște chei extrem de spectaculoase mi-am zis să profit de apa scăzută și de curentul slab pentru a explora tăurile formate acolo...
După primii pași și apa trecută de brâu am renunțat la idee...Nu merita să-mi pun viața în pericol...
Cu realizări puțin notabile dar mulțumit, cu sufletul plin, am apucat drumul care m-a dus înapoi la tumultul vieții citadine!
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!
