Debut 2023, aproape ratat!

Au trecut 54 de zile de la deschiderea sezonului de pescuit la păstrăv și eu n-am făcut nici măcar o ieșire!

Așa că, ieri dis-de-dimineață, profitând de vremea relativ bună am plecat la drum spre râul atât de drag mie și pe care, de câțiva ani încoace, deschid sezonul.

Kilometru după kilometru, tot mai aproape de momentul atât de așteptat, cu planuri și idei de abordare.

Un verde crud al vegetației. miasmă de flori de salcâm și soc, o apă măricică, dar nu exagerat, limpede și numai bună de pescuit cu muște uscate, este ceea ce am găsit la fața locului.

După pățaniile cu vidra din aval de anul trecut, m-am decis să pescuiesc pe porțiunea din amonte.

Am intrat pe apă încrezător, cu gândul să spulber superstițiile de modă veche ce spun că dacă mergi la pescuit cu "scule" noi nu prinzi nimic. Ori eu eram "înnoit" în mare parte: lansetă, mulinetă, fir, wadersi!

A urmat o acomodare rapidă cu noul echipament. În paranteză fie spus, chiar dacă lauda de sine nu miroase bine, mă felicit pentru achiziții!

Un tău, două, trei ... n și la musca mea uscată nu s-a ridicat nici un păstrăv.

Un tău mare, cu apă domoală și câteva prezențe la suprafață. Mi-am zis că asta-i șansa mea! Dar, surpriză: păstrăvii au rămas insensibili la încercările mele de îi ademeni!

Cu trecerea timpului m-am resemnat și am început să mă împac cu ideea că este una din acele zile în care nu-ți iese nimic și că acest debut probabil va fi unul ratat.

Total neașteptat, într-un tău, după o primă ratare și mai multe insistențe, la capăt de leader un frumos păstrăv! Unu-i ca nici unu, dar măcar am evitat rușinea!

Rapid, vremea dă semne că vrea să se schimbe. Nori negri s-au strâns deasupra văii și chiar a început să picure, semn că partida e posibil să fie mai scurtă decât mi-am propus.

Am insista și am mai avut parte de o captură și o ratare.

A început să picure din ce în ce mai insistent. Am ieșit de pe apă, mi-am strâns echipamentul în grabă și am pornit spre casă.

Din păcate, n-am scăpat de ploaie: o aversă mi-a făcut drumul greu, căci nu-i așa, iarna nu-i ca vara și nici pe motocicletă nu-i ca-n mașină!

 

Așa a început ziua și ... sezonul!

Tăul cu promisiuni... neconcretizate

Primul păstrăv al sezonului...

... și locul unde l-am păcălit!

Varianta video a partidei aici!

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!

Povestea unei fotografii

Păstrez la loc de mare cinste o fotografie.

O fotografie alb-negru, îngălbenită de vreme, având în prim plan un domn de vârsta a doua și un tânăr, iar pe fundal natura sălbatică și apa "clocotindă" a uneia dintre așa-zisele Cascade Mari, ale unui râu pe care n-am să-l uit niciodată, așa cum nu se uită nici prima dragoste.

Este o fotografie realizată acum 30 de ani, în a doua decadă a lunii mai, la prima mea ieșire pe un râu de munte în căutarea păstrăvului!

Privită cu atenție fotografia păstrează inițialele I și A, trecute cu pixul de către autorul său domnul I, de parcă altfel nu ne-am fi recunoscut.

I provine de la Ion, Nea Ion cum era cunoscut și cum îi plăcea să i se spună, povestitor fără pereche, înzestrat cu talentul picturii și care mi-a fost mentor pentru scurt timp. 

A provine de la Adrian, adică subsemnatul.

Astăzi, după 30 de ani, vă pot spune că Nea Ion s-a grăbit să plece pentru totdeauna pe veșnicele plaiuri ale pescuitului cu muscă artificială, la puțin peste un an de la această imortalizare.

Din păcate, din sălbatica natură și apa "clocotindă" a Cascadelor Mari n-a mai rămas mare lucru: pe această porțiune vechea albie este seacă, râul curgând printr-o conductă spre o MHC, iar vegetația a avut de suferit major în timpul lucrărilor de amenajare ale tubulaturii...

Cât despre tânărul de atunci, acum cam de vârsta lui Nea Ion la momentul fotografiei, a rămas să ducă pe mai departe frumoasa pasiune a pescuitului cu muște artificiale, încercând să vă capteze atenția și interesul cu aceste rânduri.

O, tempora!

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!