Ieșirea de rămas bun

Ieri. Mă trezesc cu noaptea în cap și nu-mi vine a crede ochilor când pe site-ul meteo, în dreptul zonei unde mă voi deplasa, stă scris 8℃! În condițiile în care nu de mult temperatura nu scădea sub 15 ℃! A trecut Sântă Mărie ...

Nu mai stau pe gânduri și pe lângă hainele obișnuite destinate deplasării adaug cămașa matlasată. Pe motocicletă nu-i de glumit!

După primii kilometri parcurși răcoarea dimineții mă trezește mai abitir decât o cafea tare și un energizant la un loc! Și până la locul cu pricina mai sunt destui...
Ajung la destinație cu bine dar mai având puțin pentru a aduce cu Hibernatus.

Căldura din suflet și cea degajată de cilindrii motocicletei mă repun rapid în funcțiune și iată-mă în mijlocul albiei cu lanseta în mână. Soarele se ridică peste culmi și-și trimite razele binefăcătoare peste vale și implicit peste mine. Mă simt ca o reptilă! 

Am pescuit exclusiv în porțiunea superioară a râului, o adevărată grădiniță de pistruiați, mici dar foarte agresivi cu muștele mele uscate. Unii au fost atât de mici încât m-am mirat cum au putut să înhațe musca de #14!?

Nici crâmpeiele din natură nu au fost mai prejos, dar vă las pe d-voastră să trageți concluziile...
Însoțite de muzică, fotografiile aici

Un afluent își revarsă apele printr-o cascadă ce a format la bază o grotă. Umiditatea a condus la formarea unui pat de mușchi și dezvoltarea luxuriantă a vegetației. Un fenomen carstic spectaculos.

15 septembrie nu e departe! Probabil a fost ultima ieșire din acest an, pe acest râu, de aceea și titlul ales.

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!

Ploaia izbăvitoare

Ploaia mult așteptată a venit. A plouat consistent și liniștit.

La scurtă vreme după trecerea ei, așa după cum mi-am propus, am luat drumul râului atât de mult drag mie. 

Urme ale ploii la tot pasul: de la căderile de pietre până la solul bine îmbibat cu apă. Cu toate acestea, pe mai departe, apa râului scăzută și extrem de limpede.

De această dată am ales să pescuiesc în porțiunea din amonte a râului și s-a dovedit o alegere reușită.

A fost o zi care a început bine și s-a sfârșit la fel de bine din toate punctele de vedere. Pe lângă peisajul de basm am avut și marea bucurie ca peștii să fie mult mai cooperanți astfel încât la sfârșitul zilei am putut să mă laud cu mai multe capturi ajunse în fața aparatului de fotografiat.

Mai jos câteva dintre cele mai reprezentative fragmente din peisaj și câteva dintre capturi.
Un montaj cu fotografiile realizate se poate vizualiza aici
 

La începutul oricărei partide de pescuit montan țineți cont de acest avertisment!

Din acest motiv am pescuit exclusiv la muscă uscată (trei modele diferite)!

Primul tău vizat, câteva lansări de acomodare...

...și primul păstrăv poposește în minciog!

Peisaj de basm, dificil

...dar ce nu face pescarul pentru mai multe astfel de capturi!?

Mă lupt cu o cascadă în trepte. Prima dintre ele.

Cea de a doua. Îmi dau seama că anii au trecut și peste mine!

Deasupra cascadelor o întinsură cu vegetație de tip tunel

Și surprize frumoase de acest gen

Întinsuri...

...și capturi

C & R 100 %! Drept mulțumire o fotografie de rămas bun

Aventura a continuat până în jurul orei 16

La fel și surprizele

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!

Cod roșu de caniculă

România se perpelește sub un val de căldură sahariană.

Nu rezist tentației și chiar dacă știu că nu voi face mare lucru, în dimineața unei nopți tropicale plec spre unul dintre râurile mele favorite, acolo unde la începutul verii am dat marea lovitură.

În răcoarea dimineții, călare pe calul albastru (Honda Transalp XL 600), nu știu la ce să mă aștept cu atât mai mult cu cât situația îmi pare mai disperată ca oricând: lipsa precipitațiilor a dus la instalarea unei secete prelungite de pe urma căreia au avut de suferit debitele multor râuri din zonă!

Ajuns la fața locului aveam să dau peste o apă extrem de scăzută și de limpede, dar pe fundul căreia se putea vedea cu ușurință o mulțime de puiet.

Deplasare facilă printr-o albie unde pe alocuri, excluzând apa și verdele pădurii, te simți ca pe o planetă aridă...Și nu-i de mirare că par ca un astronaut cu întreg echipamentul de muscărit pe mine pe o apă unde doar pe alocuri apa trece peste înălțimea bocancilor! 😀

Cu toate acestea reușesc să păcălesc un păstrăv cu un Sedgehammer special #14. Ca o curiozitate, am remarcat că pe acest râu peștii răspund mult mai bine la muștele medii, confecționate pe cârlige #14, în comparație cu  muștele confecționate pe cârlige de mărimi mici!

Poate ar trebui să văd și partea bună a lucrurilor: lipsa de debit îmi permite să explorez cheile formate de râu, acolo unde în mod obișnuit nu aș fi avut acces datorită adâncimii și vitezei de curgere. Câteva fotografii, un al doilea păstrăv și bucuria de a vedea în aceste bazine naturale o mulțime de păstrăvi de toate dimensiunile...Din păcate foarte apatici, neinteresați de muștele mele uscate, fie ele și de #14!

Apa adâncă și panta mult prea accentuată pun capăt scurtei aventuri din chei și mă fac să-mi îndrept atenția spre porțiunea din amonte. Peisajul se schimbă și în locul întinsurilor apar bazine mari de apă pe fundul cărora, pe alocuri, se văd păstrăvi. 

Din experiența anilor trecuți, știu că tocmai adâncimea acestor tăuri este principalul obstacol în pescuitul cu muște uscate dar nu renunț și reușesc să păcălesc un al treilea și ultim păstrăv.

Căldura, ora înaintată și apatia păstrăvilor mă fac să pun capăt partidei de pescuit iar drumul de întoarcere îmi dă ocazia să fotografiez una dintre pancartele proaspăt instalate. Poate așa se explică și faptul că la început de partidă unul dintre pădurari, aflat în rond, m-a întrebat de autorizația de pescuit.

Pe drumul de întoarcere îmi spun că în mod clar, după prima ploaie, mă voi întoarce pe acest râu atât de drag mie. Sper ca ploaia să vină în timp util, până la închiderea sezonului!

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!