Ieșirea de rămas bun

Ieri. Mă trezesc cu noaptea în cap și nu-mi vine a crede ochilor când pe site-ul meteo, în dreptul zonei unde mă voi deplasa, stă scris 8℃! În condițiile în care nu de mult temperatura nu scădea sub 15 ℃! A trecut Sântă Mărie ...

Nu mai stau pe gânduri și pe lângă hainele obișnuite destinate deplasării adaug cămașa matlasată. Pe motocicletă nu-i de glumit!

După primii kilometri parcurși răcoarea dimineții mă trezește mai abitir decât o cafea tare și un energizant la un loc! Și până la locul cu pricina mai sunt destui...
Ajung la destinație cu bine dar mai având puțin pentru a aduce cu Hibernatus.

Căldura din suflet și cea degajată de cilindrii motocicletei mă repun rapid în funcțiune și iată-mă în mijlocul albiei cu lanseta în mână. Soarele se ridică peste culmi și-și trimite razele binefăcătoare peste vale și implicit peste mine. Mă simt ca o reptilă! 

Am pescuit exclusiv în porțiunea superioară a râului, o adevărată grădiniță de pistruiați, mici dar foarte agresivi cu muștele mele uscate. Unii au fost atât de mici încât m-am mirat cum au putut să înhațe musca de #14!?

Nici crâmpeiele din natură nu au fost mai prejos, dar vă las pe d-voastră să trageți concluziile...
Însoțite de muzică, fotografiile aici

Un afluent își revarsă apele printr-o cascadă ce a format la bază o grotă. Umiditatea a condus la formarea unui pat de mușchi și dezvoltarea luxuriantă a vegetației. Un fenomen carstic spectaculos.

15 septembrie nu e departe! Probabil a fost ultima ieșire din acest an, pe acest râu, de aceea și titlul ales.

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!