joi, 27 iulie 2017

Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă și-n ... minciog!

Am impresia că trebuie să merg să mă "citească" popii s-au "să-mi dea în bobi" babele ca să pun capăt ghinionului ce mă urmărește de ceva vreme!😀
Zilele trecute, după o îndelungată așteptare și în urma unor îndelungi puneri de acord, împreună cu prietenul Fane ne-am pornit la drum către Someșul Cald, sfidând prognoza meteo ce indica o zi, o singură zi, cu furtuni în zona respectivă.
Ajunși la fața locului ne-am dovedit niște pescari model și ne-am grăbit să ne procurăm autorizația de pescuit, care fie vorba între noi, în orice variantă dorită, este accesibilă pentru orice buzunar. O dată cu chitanța am primit și un frumos pliant informațional.
Reveniți pe râu, dincolo de nivelul deosebit de scăzut al apei, aveam să vedem realitatea din teren era alta decât cea din rândurile pliantului cu pricina. Atmosfera, departe de una sobră cum ar fi normal, semăna mai mult cu una specifică unui aqua-park: "iubitori" de natură campați pe unde vrei și nu vrei, nelipsitul fum al grătarelor asezonat cu berea pusă "la rece" direct în râu în spatele unor baraje create ad-hoc, bălăceală a copiilor, însoțiți uneori de părinți, pescari de duminică cu câte o lansetă telescopică dând la plută și cu momeli naturale, lecții de aruncat cu pietre în râu și lista ar putea continua... Dovada clară că stăm bine cu teoria dar practica ne omoară! Sau mai corect lipsa controalelor și aplicării legii!
M-am consolat cu gândul că e duminică după-amiază și că toate aceste vor dispărea începând de luni dimineața. Am făcut câteva lansări în dreptul pensiunii ce ne găzduia, în câteva tăuri unde lipanii își făceau cunoscută prezența și unde, spre surpriza mea neplăcută, am văzut patrulând cleni, unii chiar de dimensiuni apreciabile! Câteva ratări memorabile, deoarece muștele legate pe cârlige de #16 s-au dovedit prea mari. În plus peștii manifestau o anumită "nervozitate" pusă pe seama caniculei și remarcată și de alți pescari cu care am schimbat două vorbe.
Ne urmărea obsedant gândul la nivelul deosebit de mic al apei și temperaturii ridicate a acesteia! Aveam să aflăm mai târziu de la gazdele noastre de seceta prelungită instalată încă de la topirea zăpezilor.
Ne-am propus ca în cele trei zile de ședere să pescuim pe întreaga lungime a râului, începând în prima zi cu secțiunea inferioară. Astfel că prima zi (din păcate și ultima!😠)  a debutat astfel:

Soarele și aerul rece al dimineții, repere dătătoare de speranță
Locul de start al partidei de pescuit
 Primele lansări, având la capătul leaderului de 6X un wulff glitter negru de #16 și în minciog poposesc doi cleni, pe care din  păcate nu i-am fotografiat. Peștii își manifestau prezența la suprafață. Schimb musca de la capătul leaderului cu un Sedgehammer special de #16 și primii păstrăvi subdimensionați își fac apariția:



Peștii nu ezită să atace pe mai departe musca și după câteva capturi și alte câteva ratări mă pun în mișcare că doar nu venisem la pescuit staționar!



Tot atunci a început și calvarul! Apa scăzută și foarte limpede. La fiecare pas din fața mea o zbughiau bancuri de pești de diverse dimensiuni. Apropierea era imposibilă și de aceea am pescuit la distanță, peste "ape" (curenți). Nu mă pot plânge de lipsa atacurilor, ci mă plâng că datorită unor factori care-mi scapă aceste atacuri au însemnat și tot atâtea ratări. Algoritm simplu: locul vizat, 2-3 lansări, atac urmat fie de neînțepare, fie de un drill scurt și apoi eliberarea din cârlig (debarbetat desigur!).
Și am ținut-o tot așa!
Peisajul s-a schimbat și a apărut și-o umbră de speranță:




A urmat o zonă de întinsură unde am avut parte de ratarea zilei: o lansare în fața unui bolovan, drill scurt cu un pește pe care l-am estimat la peste 30 cm și apoi ...ratare! Am rămas cu ochii în soare!


La capătul acestei zone am făcut "joncțiunea" cu Fane care pentru a-mi demonstra că cele povestite de el, privind capturile de peste zi, nu sunt vorbe-n vânt capturează la rotativă 00 un frumos clean de vreo 30-40 cm! Fără cuvinte. 
Toropiți de soarele arzător, însetați și obosiți ne punem de acord să punem capăt partidei de pescuit.
După cină, "conferința de presă" pe malul râului admirând salturile lipanilor și pregătind programul zilei următoare fără să știm ce ne pregătea Măria-sa Natura.
Noaptea, aveau să ne trezească tunetele și zgomotul ploii torențiale. Furtuna se dezlănțuise!
Dimineața, apele crescute brusc, învolburate și tulburi, au cărat la vale, o dată cu diverse resturi forestiere și ultimele noastre speranțe de a pescui!



Pentru cei ce cunosc zona, viitura de pe râul Bătrâna a dus la tulburarea și creșterea debitului Someșului Cald
...debit al Someșului Cald și așa crescut!
În timpul zilei, a urmat o plimbare între două reprize de ploaie torențială până la limita superioară permisă pescuitului sportiv. Plimbare la finalul căreia, cu mâhnire în suflet, am admis să ne recunoaștem învinși și să pornim a doua zi spre casele noastre...Orice încercare de a pescui a fost zădărnicită de stihia abătută peste zonă!
Și duși am fost...
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!

joi, 20 iulie 2017

Parkour... și atât!

Pentru că nu sunt prea multe de spus, pe scurt:
Sub acest titlu se află povestea unei ieșiri pe un râu de munte ce oferă priveliști de neuitat dar, care dincolo de inabilitățile mele halieutice, oferă prea puține capturi datorită faptului că este supus presiunilor de tot felul.
În atare condiții, pe o apă excelentă, amicului Fane și mie nu ne-a mai rămas decât să ne antrenăm într-un cadru natural deosebit, pe un adevărat traseu de parkour adecvat persoanelor de vârstă mijlocie.
De doi lei speranțe ar mai fi: prin diverse ochiuri de apă am văzut puiet...dar mult prea puțin pentru potențialul natural al râului. Evident și aici s-ar impune popularea și paza strictă!
La ieșirea precipitată de pe apă, din pricina lipsei de activitate, câte un păstrăv în dreptul fiecăruia: unul la spinnig, celălalt la muscă uscată.









Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!

miercuri, 12 iulie 2017

Caniculă și dezamăgire

Orașul se sufocă sub aerul fierbinte, saharian, jungla de beton își dovedește limitele, iar eu, ca un derviș rătăcitor ce visează la oaza salvatoare, visez la răcoarea și liniștea conferită de un râu de munte...
Toate preparativele sunt gata așa că nu-mi rămâne, în dimineața următoare, decât să-mi încalec "calul albastru" (bătrâna mea motocicletă Honda Transalp) și să mă îndrept către râul cu pricina. Același râu pe care l-am vizitat cu câteva săptămâni în urmă! (vezi postarea Fiasco ...sau nu)
Aerul "rece" al dimineții (22℃ !?) mă mai răcorește și după o a doua partea a drumului ceva mai anevoioasă, datorită traficului aglomerat, iată-mă ajuns pe malul râului.
Am ales să pescuiesc pe porțiunea inferioară a râului.
De această dată râul se prezenta în condiții bune: apa în matcă și relativ limpede.
Pregătit să intru pe râu, greutatea vine dinspre alegerea muștei uscate (cum altfel?)! Mă decid și leg la capătul leader-ului un Sedgehammer special de #14.
Primele lansări, de acomodare, în tăul din preajma locului unde am poposit. Luat pe nepregătite ratez un prim atac asupra muștei! Semn rău! 😀
Mă deplasez amonte și lansez peste tot unde cred că ar putea fi ascunși "pistruiații".
Răcoarea văii și liniștea pădurii, deranjată din când în când de cântecul păsărelelor sau de chemarea vreunei păsări de pradă, mă transpune într-o lume feerică. Și uite așa mai am vreo 4-5 atacuri și tot atâtea ratări!
Aș minți să spun că nu am fost dezamăgit și tocmai de aceea revin la sentimente mai bune față de o muscă consacrată pe acest râu și de aceea la capăt de leader se află acum un Wulff ...de #16!
Și rezultatele încep să apară: după un prim atac ratat la următoarea lansare în minciog poposește un ...lipan! Conform celor stabilite în timpul deplasării nu fotografiez decât capturile și locul acestora. C & R!



 Urmează o porțiune bună de râu unde nu s-a întâmplat nimic. Peste tot urme ale viiturilor recente: maluri erodate și copaci smulși din rădăcini și căzuți în și peste albie.
Ajung în dreptul unui tău unde de fiecare dată am avut captură. Locul nu mă dezamăgește nici de această dată și în minciog ...un păstrăv. C & R!



O altă porțiune de râu, aceleași urme ale viiturilor. Nimic semnificativ! Doar drumeție prin apă și fitness cu lanseta! Drogul "tăului următor, repeșugului următor" funcțíonează din plin!
Într-un final ajuns la un alt tău celebru am parte de un păstrăv mititel. C & R!



O altă porțiune de râu. Cele descrise anterior se repetă.
Ora înaintată și gândul la condițiile traficului de întoarcere mă fac să pun punct partidei de pescuit.
Aveam să-mi dau seama că nu m-am înșelat în privința traficului!
Rulând cu maximum 40-50 km/h, am avut timp să-mi trec în revistă dezamăgirile:
- poate trebuia să fiu mai atent și să nu ratez puținele șanse avute;
- chiar dacă am testat 3-4 muște uscate, poate ar fi trebuit să aleg o altă muscă?
- era mai bine dacă alegeam porțiunea superioară a râului? sigur o voi face data viitoare!
- să fi fost de vină vremea? canicula și așteptatul front de răcire?
- clar, populația de păstrăv și de lipan a scăzut în comparație cu anii precedenți, o posibilă cauză fiind viiturile;
- avem râuri cu un potențial natural deosebit dar pentru a căror pază și repopulare nu se face nimic.
Scăpat de traficul infernal pot rula în voie prin pusta bănățeană către jungla de beton a orașului, unde mă așteaptă căldura sahariană și visarea altor locații de pescuit montan...
Și pentru că speranța moare ultima, parafrazând un celebru personaj de film: I'll be back!  😀
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!