Orașul se sufocă sub aerul fierbinte, saharian, jungla de beton își dovedește limitele, iar eu, ca un derviș rătăcitor ce visează la oaza salvatoare, visez la răcoarea și liniștea conferită de un râu de munte...
Toate preparativele sunt gata așa că nu-mi rămâne, în dimineața următoare, decât să-mi încalec "calul albastru" (bătrâna mea motocicletă Honda Transalp) și să mă îndrept către râul cu pricina. Același râu pe care l-am vizitat cu câteva săptămâni în urmă! (vezi postarea Fiasco ...sau nu)
Aerul "rece" al dimineții (22℃ !?) mă mai răcorește și după o a doua partea a drumului ceva mai anevoioasă, datorită traficului aglomerat, iată-mă ajuns pe malul râului.
Am ales să pescuiesc pe porțiunea inferioară a râului.
De această dată râul se prezenta în condiții bune: apa în matcă și relativ limpede.
Pregătit să intru pe râu, greutatea vine dinspre alegerea muștei uscate (cum altfel?)! Mă decid și leg la capătul leader-ului un Sedgehammer special de #14.
Primele lansări, de acomodare, în tăul din preajma locului unde am poposit. Luat pe nepregătite ratez un prim atac asupra muștei! Semn rău! 😀
Mă deplasez amonte și lansez peste tot unde cred că ar putea fi ascunși "pistruiații".
Răcoarea văii și liniștea pădurii, deranjată din când în când de cântecul păsărelelor sau de chemarea vreunei păsări de pradă, mă transpune într-o lume feerică. Și uite așa mai am vreo 4-5 atacuri și tot atâtea ratări!
Aș minți să spun că nu am fost dezamăgit și tocmai de aceea revin la sentimente mai bune față de o muscă consacrată pe acest râu și de aceea la capăt de leader se află acum un Wulff ...de #16!
Și rezultatele încep să apară: după un prim atac ratat la următoarea lansare în minciog poposește un ...lipan! Conform celor stabilite în timpul deplasării nu fotografiez decât capturile și locul acestora. C & R!
Urmează o porțiune bună de râu unde nu s-a întâmplat nimic. Peste tot urme ale viiturilor recente: maluri erodate și copaci smulși din rădăcini și căzuți în și peste albie.
Ajung în dreptul unui tău unde de fiecare dată am avut captură. Locul nu mă dezamăgește nici de această dată și în minciog ...un păstrăv. C & R!
O altă porțiune de râu, aceleași urme ale viiturilor. Nimic semnificativ! Doar drumeție prin apă și fitness cu lanseta! Drogul "tăului următor, repeșugului următor" funcțíonează din plin!
Într-un final ajuns la un alt tău celebru am parte de un păstrăv mititel. C & R!
O altă porțiune de râu. Cele descrise anterior se repetă.
Ora înaintată și gândul la condițiile traficului de întoarcere mă fac să pun punct partidei de pescuit.
Aveam să-mi dau seama că nu m-am înșelat în privința traficului!
Rulând cu maximum 40-50 km/h, am avut timp să-mi trec în revistă dezamăgirile:
- poate trebuia să fiu mai atent și să nu ratez puținele șanse avute;
- chiar dacă am testat 3-4 muște uscate, poate ar fi trebuit să aleg o altă muscă?
- era mai bine dacă alegeam porțiunea superioară a râului? sigur o voi face data viitoare!
- să fi fost de vină vremea? canicula și așteptatul front de răcire?
- clar, populația de păstrăv și de lipan a scăzut în comparație cu anii precedenți, o posibilă cauză fiind viiturile;
- avem râuri cu un potențial natural deosebit dar pentru a căror pază și repopulare nu se face nimic.
Scăpat de traficul infernal pot rula în voie prin pusta bănățeană către jungla de beton a orașului, unde mă așteaptă căldura sahariană și visarea altor locații de pescuit montan...
Și pentru că speranța moare ultima, parafrazând un celebru personaj de film: I'll be back! 😀
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!
Toate preparativele sunt gata așa că nu-mi rămâne, în dimineața următoare, decât să-mi încalec "calul albastru" (bătrâna mea motocicletă Honda Transalp) și să mă îndrept către râul cu pricina. Același râu pe care l-am vizitat cu câteva săptămâni în urmă! (vezi postarea Fiasco ...sau nu)
Aerul "rece" al dimineții (22℃ !?) mă mai răcorește și după o a doua partea a drumului ceva mai anevoioasă, datorită traficului aglomerat, iată-mă ajuns pe malul râului.
Am ales să pescuiesc pe porțiunea inferioară a râului.
De această dată râul se prezenta în condiții bune: apa în matcă și relativ limpede.
Pregătit să intru pe râu, greutatea vine dinspre alegerea muștei uscate (cum altfel?)! Mă decid și leg la capătul leader-ului un Sedgehammer special de #14.
Primele lansări, de acomodare, în tăul din preajma locului unde am poposit. Luat pe nepregătite ratez un prim atac asupra muștei! Semn rău! 😀
Mă deplasez amonte și lansez peste tot unde cred că ar putea fi ascunși "pistruiații".
Răcoarea văii și liniștea pădurii, deranjată din când în când de cântecul păsărelelor sau de chemarea vreunei păsări de pradă, mă transpune într-o lume feerică. Și uite așa mai am vreo 4-5 atacuri și tot atâtea ratări!
Aș minți să spun că nu am fost dezamăgit și tocmai de aceea revin la sentimente mai bune față de o muscă consacrată pe acest râu și de aceea la capăt de leader se află acum un Wulff ...de #16!
Și rezultatele încep să apară: după un prim atac ratat la următoarea lansare în minciog poposește un ...lipan! Conform celor stabilite în timpul deplasării nu fotografiez decât capturile și locul acestora. C & R!
Urmează o porțiune bună de râu unde nu s-a întâmplat nimic. Peste tot urme ale viiturilor recente: maluri erodate și copaci smulși din rădăcini și căzuți în și peste albie.
Ajung în dreptul unui tău unde de fiecare dată am avut captură. Locul nu mă dezamăgește nici de această dată și în minciog ...un păstrăv. C & R!
O altă porțiune de râu, aceleași urme ale viiturilor. Nimic semnificativ! Doar drumeție prin apă și fitness cu lanseta! Drogul "tăului următor, repeșugului următor" funcțíonează din plin!
Într-un final ajuns la un alt tău celebru am parte de un păstrăv mititel. C & R!
O altă porțiune de râu. Cele descrise anterior se repetă.
Ora înaintată și gândul la condițiile traficului de întoarcere mă fac să pun punct partidei de pescuit.
Aveam să-mi dau seama că nu m-am înșelat în privința traficului!
Rulând cu maximum 40-50 km/h, am avut timp să-mi trec în revistă dezamăgirile:
- poate trebuia să fiu mai atent și să nu ratez puținele șanse avute;
- chiar dacă am testat 3-4 muște uscate, poate ar fi trebuit să aleg o altă muscă?
- era mai bine dacă alegeam porțiunea superioară a râului? sigur o voi face data viitoare!
- să fi fost de vină vremea? canicula și așteptatul front de răcire?
- clar, populația de păstrăv și de lipan a scăzut în comparație cu anii precedenți, o posibilă cauză fiind viiturile;
- avem râuri cu un potențial natural deosebit dar pentru a căror pază și repopulare nu se face nimic.
Scăpat de traficul infernal pot rula în voie prin pusta bănățeană către jungla de beton a orașului, unde mă așteaptă căldura sahariană și visarea altor locații de pescuit montan...
Și pentru că speranța moare ultima, parafrazând un celebru personaj de film: I'll be back! 😀
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu