duminică, 15 septembrie 2019

The end - 2019

Înainte de a trage concluziile cu privire la proaspăt încheiatul sezon de pescuit pe ape de munte, voi trece în revistă ultimele două ieșiri ale anului.

10.09.2019
Ajuns pe râul unde am deschis sezonul din acest an, nu m-a surprins faptul că apa era foarte scăzută și foarte limpede. Tipic pentru această perioadă a anului pe acest râu.
Am avut parte de cea mai slabă partidă de când pescuiesc pe acest râu, acesta dovedindu-se la fel de zgârcit ca-n cazul partidelor precedente!
Toate eforturile mele au fost sortite eșecului.
În afara unui păstrăvior cât degetul și a câtorva beldițe subdimensionate pe care nici n-am catadicsit să le fotografiez, absolut nimic! 
Dacă n-aș fi văzut pe fundul tăurilor bancuri de puieți și păstrăvi mărișori aș fi plecat cu impresia că râul este secătuit de păstrăv. Cine știe, poate la anul va fi mai bine!


12.09.2019
Am închis sezonul pe râul descoperit anul trecut.
Dimineața a început promițător printr-o întâlnire neașteptată: pe drumul forestier de acces pășea agale un ...râs (Lynx lynx)! Luat prin surprindere de zgomotul motorului a privit speriat înapoi după care a zbughit-o în pădure!
Intrat pe râu, păstrăvii au răspuns la început ceva mai timid dar o dată cu scurgerea timpului și creșterea temperaturii au devenit cooperanți, mărimea și numărul lor luându-mă prin surprindere în cel mai pozitiv mod. 
Alt motiv de bucurie, numărul mare de puieți zăriți pe fundul tăurilor.
Și chiar dacă peste zi temperatura aerului a rămas destul de ridicată, în pădurea de fag se simțea un aer de toamnă...




















Concluzii cu privire la sezonul de pescuit pe ape montane 2019:
- din punct de vedere meteorologic el a semănat cu cel de anul trecut: ploi și ape învolburate în prima parte, urmate de secetă și ape scăzute în cea de a doua jumătate;
- din diverse motive numărul ieșirilor a fost ceva mai mic decât îmi propusesem inițial;
- fără a face o ierarhie, ținând cont de faptul că fiecare râu are particularitățile sale, de departe cel mai prolific a fost cel de care aminteam puțin mai sus, ceea ce demonstrează că populările făcute, paza, dar mai ales lipsa unui drum de acces facil fac ca populațiile de păstrăv să se refacă;
- am redescoperit un râu, acolo unde am avut surpriza să constat că păstrăvul încă mai există;
- pe mai departe am rămas tributar deplasărilor către râuri cu renume;
- gradul de educație cu privire la protejarea naturii a rămas la nivel foarte scăzut, nepăsarea manifestându-se pe mai departe.
La revedere în 2020!

Și chiar dacă sezonul de pescuit montan s-a închis, The Show Must Go On!
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!