Duzina

Deoarece și de acestă dată încercările mele de a ajunge la Doda Pilii au eșuat, mi-am zis să-mi ostoiesc oful în Biroul Verde că mâine-poimâine se închide sezonul de pescuit pe apele montane!

Ajuns la fața locului aveam să am parte de două surprize.

Prima este aceea că am fost abordat de către pădurar chiar înainte a începe pescuitul, cerându-mi politicos să prezint autorizația de pescuit. O dată prezentată și totul fiind în regulă am mai schimbat câteva amabilități după care fiecare ne-am văzut de treabă. După ce mai bine de câțiva ani nu m-a întrebat nimeni de sănătate în acest an am fost verificat de două ori pe două râuri diferite! Las' că-i bine!👍

Cea de a doua a fost că am dat peste o apă extrem de scăzută și foarte limpede. Am mai pescuit în astfel de condiții și de fiecare dată s-a dovedit dificilă păcălirea păstrăvilor.

Am abordat râul deplasându-mă cu multă precauție, insistând cu lansările în fiecare colț al său.

Debitul scăzut, scurgerea apei printre bolovani și lumina filtrată de pădure sau directă au făcut ca unele cadre naturale să pară ca fiind rupte dintr-o grădină japoneză.

Aproape de fiecare dată primele la muscă au fost albiturile de toate tipo-dimensiunile, nedându-mi pace întreaga zi.

În atare condiții am fost mulțumit când la finalul zilei am avut o duzină de păstrăvi păcăliți cu una și aceeași muscă uscată, Sedge-tenk: aceea invenție cu cap din foam și caracteristici ale muștelor tenkara.
Că se putea și mai bine? Desigur! Dar ratările nu se contorizează!😀

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!

Alt râu, aceeași poveste

Plecat în Țara Almăjului, aveam să dau peste un râu cu o poveste asemănătoare cu a multor râuri de munte din țara noastră.

Un râu deosebit de frumos, ce-și poartă apele printr-o falnică și bătrână pădure de fag.

Un râu cu pantă lină și albie lată, fără tăuri prea adânci și cu multe întinsuri, parcă anume făcute pentru iubitorii pescuitului cu muscă uscată chiar dacă ici-colo vegetația tip tunel îți mai dă de furcă.

Un râu relativ curat și asta numai datorită faptului că amonte nu mai există așezări umane.

Un râu cu un potențial deosebit dar lăsat de izbeliște și la cheremul braconierilor.

Un râu unde ai ocazia să vezi unde duce debandada legislativă patronată de A.N.P.A.: deși este concesionat încă de anul trecut de către o asociație de pescuit sportiv, acest lucru apărând inclusiv în site-ul oficial, controlul este efectuat de către lucrători ai ocolului silvic. Bine măcar că cineva te mai întreabă de acte! Revenind la asociația de pescuit sportiv concesionară, sunt curios ce va face aceasta în ceea ce privește repopularea și controlul ce-i revin conform legii!?

Lăsând la o parte tonul pesimist, a fost o ieșire deosebită pe un râu necunoscut, cu o ușoară apă tulbure, unde numărul "capturilor" foto l-a depășit cu mult pe cel al capturilor halieutice. Cu chiu cu vai, după mai mulți kilometri parcurși, la finalul zilei am putut să mă "laud" cu zece păstrăvi mititei, dintre care doar șase sunt prezenți în colajul foto.

De remarcat modul în care aceștia atacau musca uscată: deloc agresiv, așa cum eram obișnuit de pe alte râuri, ci mai degrabă asemănător cu modul de atac al lipanului, discret, făcând să dispară musca fără zgomot, doar un cerculeț trădând acest lucru! 

Nu știu dacă în acest an, timpul rămas până la închiderea sezonului de pescuit pe apele montane este scurt, dar sigur mă voi întoarce pe acest râu!

 

 

Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!

Socoteala de acasă...

E bine știut faptul că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg!

Așa am pățit ieri, 21.08.2018, când datorită euforiei de la ultima ieșire, cea de pe râul de care vă vorbeam în postare Surpriza, aveam mari așteptări la cea de a doua reîntâlnire cu râul.

Dar, fie datorită faptului că apa era ușor tulbure (presupun că din cauza exploatărilor forestiere), fie peștii au fost ceva mai apatici, fie o alegere neinspirată a muștelor au făcut ca la sfârșitul zilei, cu toate că am trecut de cota douăzeci, să simt o ușoară nemulțumire și să cred că se putea mai mult.

Poate că la acestă stare de nemulțumire a contribuit și ratarea din debutul zilei de pescuit când după a doua lansare pe un repeșug am înțepat un frumos exemplar peste medie care a luptat zdravăn și care s-a eliberat exact în momentul în care mă pregăteam să-l aduc în minciog! Ghinion!😒

De remarcat că a fost o zi a capturilor mici, arareori câte una medie.

Iată, în mare, derularea evenimentelor în imagini:

 

Pe drumul forestier, dus-întors, alți 10-12 km de enduro și ... mult praf.
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!