27 iunie 2026: Epilog
După ce în prealabil mi-am făcut bagajul în vederea plecării, răcoarea dimineții m-a găsit pe platoul din fața cabanei, în șezlong, ascultând cântul diverselor păsărele.
Ușor, ușor soarele își făcea apariția și o dată cu el ...pescarii! E week-end!
Reflecții și trăiri amestecate!
De la bucuria împlinirii unui vis, la tristețea despărțirii de aceste locuri și de acești oameni minunați!
Hvala lepo Sașa, hvala lepo Bilja!
Hvala lepo reci Gradac!
Înainte de "îmbarcare", o ultimă plimbare și o fotografie colectivă, din păcate fără Claudiu...
Acelaș drum dificil până la parcarea din fața mănăstirii Lelici și apoi... rămas bun!
Rămas bun Gradac, rămas bun Sașa!
Kraj!
S-a sfârșit un vis devenit realitate!
Drumul de întoarcere, fără peripeții, avea să ne aducă în orașul de baștină dar atât de departe de Gradac și de minunații săi locuitori...
Retoric: Oare de ce nu se poate așa-ceva și în România?
Post-retoric: Oare mai există "viață" după Gradac?
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu