Pentru a nu mă mai lamenta c-au trecut nu știu câți ani de la ultima vizită, ieri am luat drumul spre râulețul despre care scriam anul trecut, dar și acum șase ani.
La fel ca anul trecut, un du-te vin-o al mașinilor de mare tonaj, încărcate fie cu lemn, fie cu piatră.
Ba mai mult, aveam să constat că pe anumite porțiuni râulețul a fost "regularizat", ajungând, în condițiile secetei crunte, un biet firicel de apă...
După cum am spus, seceta și-a pus puternic amprenta, nivelul apei fiind unul deosebit de scăzut astfel că pe alocuri albia s-a înnămolit.
În atare condiții nu mi-am făcut prea mari speranțe cu privire la partida de pescuit.
Din nou m-au năpădit amintirile și întrebările de genul "cum ar fi fost dacă...".
M-am mulțumit cu cele câteva crâmpeie de natură imortalizate pentru posteritate și cu cei trei păstrăvi păcăliți cu muscă uscată.
Am ajuns prea târziu...
Varianta video a partidei de pescuit aici!
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu