luni, 9 iunie 2014

După 20 de ani sau Cândva, pe aici, trecea un râu (II)...

S-au scurs cu repeziciune 20 de ani de când cam pe la această vreme, Nea Ion Cristoi, cel care mi-a fost mentor și ghid în ale pescuitului montan, a plecat din această lume la scurt timp după ultima noastră partidă de pescuit pentru a pescui pe veșnicele plaiurile ale pescuitului! Cu toate că la ultima vizită am fost total decepționat, mi-am propus să fac o ieșire pe râul de suflet, unde am avut parte de prima partidă de pescuit la păstrăv! Un tribut adus memoriei lui Nea Ion!
L-am capacitat pe finul meu Dumitru (Mitică pentru cei apropiați!) și am pornit la drum într-o frumoasă duminică de 8 iunie 2014. Aveam să fim uimiți de transformările petrecute de la ultima noastră vizită!
Și câte nu s-au întâmplat în acești 20 de ani! Nea Ion nu ar mai recunoaște valea! Deși la un moment dat am crezut că lucrările de construcție ale unui baraj menit să alimenteze o microhidrocentrală au fost sistate din lipsă de fonduri, realitatea din teren, după doi ani, este alta: primii 5 km ai râului nu mai există iar poteca ce șerpuia, urcând sau coborând pe marginea râului s-a transformat într-un adevărat drum...

Înainte...
2014!










Înainte...
2014!










2014!
Înainte...











Practic, în numele energiei verzi, cei 5 km din cursul inferior al râului au fost sacrificați pentru a fi înlocuiți cu o... țeavă! Țeavă alimentată dintr-un baraj!


 








Am trecut de zona cu lucrări hidrotehnice și ne-am "scufundat" în sălbăticia pădurii de fag. Ne-am pregătit și ajustat echipamentul și am pornit la pescuit! În paranteză fie spus, a fost prima partidă de pescuit la păstrăv la care am folosit lanseta Scott A4 #4, mulineta Greys 300 și firul Rio Gold light touch! Personal am optat pentru pescuitul cu muscă uscată, în timp ce finul Mitică, mai puțin experimentat, a folosit nimfe ușoare, imitând corobeții.


Din tău în tău, din repeșug în repeșug, ne-am bucurat de natura înconjurătoare, de liniștea spartă doar de susurul râului și cântecul vreunei păsărele. Amintirile m-au năpădit, sentimente amestecate, spiritul lui Nea Ion fiind mai prezent ca niciodată!

Finul Mitică
Subsemnatul










Insistență...neconcretizată!
De păstrăvi, nici pomeneală! Nu răspundeau nici la musca uscată, nici la nimfă! Am început să mă împac cu ideea că din populația de păstrăvi existentă la începutul anilor '90, fie au rămas foarte puțini, fie deloc!
Am poposit pentru a lua un dejun frugal și am pornit la drum! 


Și dacă ar fi să folosesc fraze celebre din "Operațiunea monstrul": ajung la un tău, clasic, adâncime și curent mediu, lansez...nimic, lansez a doua oară, musca cade lin pe apă, plutește natural, sunt concentrat, o scurtă clipocire și dispare...înțep, lanseta lucrează minunat, nu mă pierd cu firea...primul păstrăv! Foto și eliberare!

Primul păstrăv al partidei...

...și eliberarea lui!



 
...și ultimul din cei șapte!
Și vorba finului, situația s-a schimbat radical în bine, astfel încât după alte tăuri și repeșuguri sufletul mi s-a umplut de bucurie: am reușit să păcălesc șapte pistruiați, unul mai frumos decât celălalt! De undeva de sus, Nea Ion, a vegheat asupra mea!
Nu-mi venea să mă opresc și doar tunete din ce în ce mai prezente și stropi de ploaie m-au adus cu picioarele pe pământ: era momentul să plecăm spre casă!
Rămas bun, râu drag, rămas bun, Nea Ioane!


Rămas bun, râu drag, rămas bun nea Ioane!
Din păcate, nici de această dată finul Mitică nu a reușit să-și treacă în palmares primul păstrăv! Cred că o parte de vină îi revine și "senseiului" (subsemnatul)...
De remarcat faptul că, întreg echipamentul lanseta, mulineta și firul, mai sus-amintite, au lucrat admirabil, atât la lansări, cât și în timpul drill -ului, fiind o adevărată încântare.
Toți păstrăvii au fost redați râului!
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!
              




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu