Ieri, după o lună și un pic de pauză, timp în care am mai consemnat un an pe răbojul vieții, iată-mă la ghidonul motocicletei în drum spre râul care mi-a oferit cele mai multe satisfacții în acest an.
Nu știam la ce să mă aștept: canicula și seceta instaurate și-au lăsat amprenta peste toate cursurile de apă întâlnite în drum!
Chiar dacă soarele se ridica pe cer, la câțiva kilometrii de destinație termometrul de bord indica un neverosimil, până ieri-alaltăieri, 9℃!
Ajuns pe malul apei aveam să dau peste un râu cu apă mult scăzută față de acum o lună și limpede-cristal.
Din experiența anilor trecuți mi-am dat seama că nu voi face mai lucru, dar speranța moare ultima!
După câțiva zeci de metri parcurși un atac și o ... ratare!
Îmi zic, las' că-i bine!
Dar, începând cu o anumită porțiune și până la finalul partidei, pe mal, urme de cizme mai pregnante decât urma lui N. Armstrong pe Lună! Semn clar că cineva cu o zi înainte a fost la pescuit, căci pe apă n-am întâlnit pe nimeni!
Din păcate, cu toate insistențele mele, rezultatul acestei ieșiri se reduce la o altă ratare (filmată!) și un biet păstrăvior fotografiat...
Pe drumul de întoarcere din pădure către motocicletă, am realizat că dinspre pădure nu se aude nici un ciripit de păsări, doar vântul își mai făcea de cap din când în când.
Tiptil, tiptil vine toamna!
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu