vineri, 7 august 2020

Dulce - amărui ...

Înainte de a scrie aceste rânduri, am recitit postările referitoare la acest râu din anii anteriori și recunosc deschis că orice aș face mi-e foarte greu să nu mă repet căci lucrurile au rămas neschimbate:
- un râu de basm, cu real potențial natural și halieutic, lăsat de izbeliște;
- o populație de păstrăv ce se încăpățânează să existe împotriva tuturor vicisitudinilor.
Ieri, după un drum lung datorat mai mult aglomerației și stării drumurilor decât distanței în sine, am ajuns pe acest râu.
Apa la un nivel destul de mare, nemaiîntâlnit de mine, își susura "melodia" atât de dragă mie.
Am pornit optimist în a-mi prezenta musca uscată în speranța unor capturi mai numeroase decât în anii precedenți.
N-a fost să fie așa! Nici de acestă dată, în ciuda eforturilor depuse, n-am putut trece de bariera celor zece "capturi" foto-video, incluzând aici și ratările de rigoare...Măcar am avut parte de exemplare mai mărișoare la 20-25 cm.
Dar așa după cum am spus-o nici nu mai contează, rămân amintirile despre aceste locuri magnifice dar prea puțin respectate...
"Filmul" ieșirii poate fi vizionat aici!















Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu