Mi-am zis că e momentul să profit de acest episod de răcire a vremii, așă că ieri (13 iulie!😉) am pornit spre râul de debut anual.
Un drum fără peripeții în răcoarea dimineții.
Intrat pe drumul de acces către râu îmi taie calea un iepure costeliv, vai mama lui, și gândul m-a dus la iepurele lui nea Ion și pățania din 2020.
Încă de acasă îmi propusesem să abordez porțiunea cea mai dificilă, dar și cea mai spectaculoasă a râului.
Nu m-am abătut de la plan și am trecut la fapte.
Ajuns pe fundul văii am dat peste un peisaj de basm, ici-colo cu iz selenar. Vântul printre crengile fagilor seculari, susurul apei, lumini și umbre!
Apa se scurgea liniștit pe acolo unde în anii normali și la început de sezon îți dădea impresia unei mașini de spălat rufe.
Din start am văzut ceva manifestări la suprafață ale păstrăvilor așa că mi-am zis că-i semn bun.
Și ziua a debutat, cum altfel, cu o ratare! Gândul m-a dus la întâlnirea cu iepurele și data de 13! 😀
Dar au venit și capturile! Poate nu acolo unde mă așteptam cel mai mult...
Interesant este că, la un moment dat, am dat peste un tău adânc unde doi-trei păstrăvi frumușei patrulau la suprafața apei. Accesul îmi era îngreunat atât de vegetația de pe mal, cât și de cea prăbușită peste râu.
M-am apropiat cu multă grijă pentru a nu-i speria și cred că pentru prima oară am pescuit în stilul fly șezând pe un copac căzut!
Câteva lansări, păstrăvii iscoditori au dat târcoale muștei dat au refuzat s-o înhațe! Am insistat, lansând cu greutate către celălalt mal și după vreo două-trei lansări în minciog a poposit un frumos păstrăv!
Spre finalul partidei de pescuit am părăsit adâncul văii și am pescuit preț de câteva zeci de minute în amonte.
Am reușit să păcălesc câțiva păstrăvi, dar cel mai mult m-a bucurat prezența în apa mică, la soare, a alevinilor!
N-au fost multe capturi, nici nu mă așteptam la cest lucru, dar ziua răcoroasă, natura înconjurătoare și frumusețea ei au meritat tot efortul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu